POLITIC'A, politicale, s.f. (Fam.; mai ales la pl.) Chestiune politică; noutate politică. ♦ Stratagemă. ♦ (Adjectival; rar) Care ţine de politică, privitor la politică. - Din ngr. politik'i.
Sursă : DEX'98 (33784)  - oprocopiuc

POL'ITICĂ s. v. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rân-duială, tipic.
Sursă : Sinonime (201718)  - siveco

POL'ITICĂ s. 1. (înv.) politie. (O ~ democratică.) 2. diplomaţie. (A uzat de o ~ inteligentă.)
Sursă : Sinonime (201717)  - siveco

pol'itică s. f., g.-d. art. pol'iticii; pl. pol'itici
Sursă : DOR (272690)  - siveco

POL'ITICĂ, politici, s.f. - V. politic (I) [DEX'98]
Sursă : Neoficial (294835)  - claudia

POL'ITI//CĂ ~ci f. 1) Totalitate de scopuri si obiective urmărite de clasele sau grupurile sociale în lupta pentru interesele lor, precum si metodele si mijloacele cu ajutorul cărora se ating aceste scopuri si obiective. ~ de democratizare. ~ de pace. ◊ ~ vamală sistem de reglementare de către stat a importului si a exportului de mărfuri. ~ economică sistem de măsuri economice înfăptuite de un stat. 2) fam. Manieră de a acţiona pentru atingerea unui scop. /<lat. politicus, ngr. politik'os, fr. politique
Sursă : NODEX (348424)  - siveco